COORDINATÍV, -Ă adj. legătură ~ă = legătură ce apare în combinațiile complexe, realizată prin intermediul unei perechi de electroni provenind numai de la unul dintre atomii participanți la legătură. (< fr. coordinatif) Vezi definitia »

REPRESÍV, -Ă adj. Referitor la represiune, care reprimă. [Cf. fr. répressif, it. repressivo]. Vezi definitia »

OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv]. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conține declarații. ♦ ton ~ = ton ferm, categoric, sentențios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existența unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziții) care exprimă o aserțiune; asertiv. (< fr. déclaratif) Vezi definitia »

TENSIOACTÍV, -Ă adj. Care modifică tensiunea superficială. ♦ Datorat tensioactivității. [< fr. tensio-actif]. Vezi definitia »