AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive. Vezi definitia »

PEIORATÍV, – Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Care are , care dă un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. pe-io-, var. pejorativ, -ă adj. / cf. fr. péjoratif, lat. peior – comparativ de la malus – rău]. Vezi definitia »

ELOGIATÍV, -Ă adj. (Rar) Elogios. [Pron. -gi-a-. / cf. it. elogiativo]. Vezi definitia »

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus) Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. Vezi definitia »