VEHICULÁ, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer. Vezi definitia »

DUBLÁ, dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler. Vezi definitia »

DEAMBULÁ vb. intr. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci. (< fr. déambuler) Vezi definitia »

împopulá, împopuléz, vb. I (înv.) a (se) umple cu locuitori, a (se) popula un teritoriu, a împopora. Vezi definitia »

Pula – cuvânt vechi românesc care desemnează organul penian si care, cel pu in în epoca modernă, este alternativa vulgară a cuvântului penis. Din punct de vedere etimologic, unii cercetători afirmă ca ar proveni din cuvântul latinesc pulla, forma de feminin al cuvântului pullus – pui de găină. Există paralele în folosirea unei păsări ca eufemism pentru organele genitale în mai toate limbile romanice, inclusiv cuvântul „polla”, care în dialectul madrilen al spaniolei are sensurile de penis si de pui de găină. De asemenea este posibil ca sa provina din cuvântul latinesc ampullum – umflătură. Al i cercetători îi atribuie o origine si mai veche, din proto-indo-europeanul *pes (formă cu sufix pes-ni) prin limba dacică: pesnis – pelnis – pulna – pula, spre deosebire de: pesnis – pennis – penis din latină. Oricum, pare să fie un cuvânt vechi, care a supravie uit datorită încărcăturii emo ionale care îi este atribuită. Adus de la „http://ro.wikipedia.org/wiki/PulC483_28anatomie29” http://ro.wikipedia.org/wiki/PulC483_28anatomie29 Pula, Croa ia De la Wikipedia, enciclopedia liberă Pula (italiană Pola) este cel mai mare oras din Istria, Croa ia, în partea de sud a peninsulei. Precum restul regiunii, este cunoscut pentru climatul său moderat, apele domoale si natura conservată. Orasul are o lungă tradi ie în producerea vinului, pestelui, construc ia de vapoare si turism. Pula a fost de asemenea centrul administrativ al Istriei în Roma Antică. Orasul este foarte bine cunoscut pentru multele sale clădiri ce au supravie uit din perioada romană, dintre care cea mai faimoasă este amfiteatrul din secolul I, denumit la nivel local Arena. Arena este unul dintre cele mai bine conservate amfiteatre din antichitate, fiind folosit si astăzi în timpul festivalurilor de film din vară. Alte două structuri notabile si bine păstrate sunt arcul de triumf din secolul I, Arcul Sergius si templul zeului Apollo construit în onoarea împăratului roman din secolul I, Cezar Augustus. Mai este posibilă plimbarea prin vechile străzi înguste, cu pavaj roman, ale orasului, în care, s-au construit clădiri medievale si renascentiste. [modifică] Istorie Prima locuire permanentă a orasului este datată în 500 î.Hr. Colonizarea romană semnificativă a început în secolul I î.Hr. Mai târziu, orasul a intrat sub domina ia ostrogo ilor, francilor si vene ienilor. Istoria orasului a continuat să reflecte amplasarea si importan a sa, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea grani elor europene. În 1848, Pula si Istria au intrat sub domina ie austriacă si au devenit parte a Austro-Ungariei. În aceasta perioadă imensul port natural al orasului a devenit principala bază navală a Austriei si un important centru în manufactura vapoarelor. Insula Mali Lo Vezi definitia »