HIPOCOLEMÍE s. f. diminuare a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypocholémie) Vezi definitia »

ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. Vezi definitia »

GLUTINÁȚIE s.f. (Chir.) Unire a unor părți care au fost tăiate, divizate. [Gen -iei, var. glutinațiune s.f. / cf. fr. glutination, lat. glutinatio]. Vezi definitia »

HARABÁIE, hărăbăi, s. f. Casă, încăpere, curte etc. de dimensiuni mari. ♦ Vehicul mare. [Pr.: -ba-ie. – Var.: (reg.) hărăbáie s. f.] – Din tc. harabe. Vezi definitia »

LÉCȚIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lecții = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -iei, var. lecțiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion]. Vezi definitia »