DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

FÂNIȘÓR s. n. (Pop.) Diminutiv al lui fân. – Fân + suf. -ișor. Vezi definitia »

FLOCULATÓR s. n. bazin circular pentru epurarea apelor prin floculație. (< fr. floculateur) Vezi definitia »

SFERTIȘÓR, sfertișoare, s. n. Diminutiv al lui sfert; sfertuleț. – Sfert + suf. -ișor. Vezi definitia »

popor Vezi definitia »