ARUNCĂTÓR, -OÁRE, aruncători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Atlet specializat în aruncarea discului, suliței, greutății etc. 2. S. n. Armă de foc cu țeava neghintuită, cu pereți subțiri, ușor transportabilă, cu care se aruncă mine; brand. ◊ Aruncător de flăcări = armă care servește la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc în aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ător. Vezi definitia »

ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor. Vezi definitia »

PROCHÉSTOR s.m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii și era recrutat în general dintre foștii chestori. [< lat. proquaestor]. Vezi definitia »

colimatór s.n., pl. colimatoáre. Vezi definitia »

PROFÉSOR/PROFESÓR, -OÁRĂ s. m. f. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învățământ într-un domeniu al științei, al artei etc. ♦ ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre. (< fr. professeur, germ. Professor) Vezi definitia »