RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (despre plante) care crește pe stânci. 2. (despre desene, picturi etc.) executat pe pereții peșterilor sau pe stânci. ◊ (despre locuințe, temple, morminte etc.) săpat în stâncă, amenajat în grote. (< fr. rupestre) Vezi definitia »

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru]. Vezi definitia »

TINDALOMÉTRU s. n. aparat optic pentru măsurarea prafului în aerul dintr-o mină. (< germ. Tyndallometer) Vezi definitia »

RADIOCURENTOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea vitezei curenților marini și pentru transmiterea datelor prin radio. [< radio- + curentometru]. Vezi definitia »

TERMOESTEZIOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea sensibilității la căldură. (< fr. thermo-esthésiomètre) Vezi definitia »