Definita cuvantului nativ
NATÍV, -Ă, nativi, -e, adj. 1. (Despre însușiri) înnăscut, natural (I 4); firesc. 2. (Chim.; despre elemente, mai ales despre metale) Care se găsește în zăcămintele din scoarța pământului în stare pură, necombinată cu alte substanțe. – Din lat. nativus, fr. natif, germ. nativ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu nativ
DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. Vezi definitia »
ATENTÍV, -Ă adj. care ascultă, privește, acționează cu atenție. (< fr. attentif, lat. attentivus) Vezi definitia »
PREZERVATÍV, -Ă I. adj. care prezervă; preventiv. II. s. n. remediu pentru prevenirea unui rău, a unei boli. ◊ mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca anticoncepțional sau pentru prevenirea unei îmbolnăviri prin contact sexual; condom. (< fr. préservatif) Vezi definitia »
CONTEMPLATÍV, -Ă adj. Care contemplă; înclinat spre contemplare, visător. [Cf. fr. contemplatif, it. contemplativo]. Vezi definitia »
LASCÍV, -Ă, lascivi, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte etc.) Care ațâță la plăceri senzuale; senzual, voluptuos; obscen, imoral. – Din fr. lascif, lat. lascivus. Vezi definitia »