SĂRĂTÚRĂ, sărături, s. f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura. Vezi definitia »

CÍRTĂ, cirte, s. f. (Pop.) Lucru foarte mic, neînsemnat. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă. – Din sl. črŭta. Vezi definitia »

piciulíngă s.m. (reg.) puști, pici. Vezi definitia »

oglindăreásă, oglindărése, s.f. (reg.) femeia care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Vezi definitia »

NĂRTÍLĂ s. m. sg. (Reg.) Năsăilă. – Cf. nărtos. Vezi definitia »