RUPT², -Ă, rupți, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. Făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ Fig. Zdrobit, copleșit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți. ♦ Fig. (Despre relații prietenești, diplomatice etc.) Desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat. ♦ (Despre părți ale corpului) Sfărâmat; fracturat. 3. Desprins (cu forța) din loc; smuls. 4. Înstrăinat de..., izolat, îndepărtat. II. S. f. Înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; p. ext. dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare. – V. rupe. Vezi definitia »

PROMPT, -Ă, prompți, -te, adj. (Despre oameni) Care acționează repede și la timp. ♦ (Despre fapte, acțiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. Vezi definitia »

defipt, -ă, adj. (înv.) fixat. Vezi definitia »

INÉPT, -Ă adj. (Rar) Prost, tâmpit; stupid. [Cf. fr. inepte, lat. ineptus]. Vezi definitia »

PNEUMOSÉPT, pneumosepte, s. n. Medicament dezinfectant al aparatului respirator și excitant al centrilor respiratori. [Pr.: pne-u] – Denumire comercială. Vezi definitia »