Definita cuvantului raptus
RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu raptus
fus, fuse s. n. 1. (la pl. – glum.) picioare subțiri de femeie. 2. (er.) penis. Vezi definitia »
ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune]. Vezi definitia »
ANASTASIUS, numele a doi împărați bizantini: A. I (491-518). A construit în 512 un zid de apărare de c. 80 km la N de Constantinopol („Zidul lui Anastasius”). A. II (713-715). Vezi definitia »
CLÁVUS s.n. 1. (Med.) Bătătură. 2. (Zool.) Parte a elitrelor unor insecte. [Pl. -suri. / < fr., lat. clavus]. Vezi definitia »
BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »