SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

varicocél s. n., (cazuri) pl. varicocéle Vezi definitia »

muhurél, muhurélă, adj. (reg., înv.; despre părul vitelor) negru. Vezi definitia »

sinețél, sinețéle, s.n. (înv.) 1. act. 2. adeverință, chitanță. Vezi definitia »

IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit² (2). – Iubit² + suf. -el. Vezi definitia »