pușlățél, pușlățéi, s.m. (reg.) pușlă mică, potaie mică. Vezi definitia »

capitél (capitéluri), s. n. – Partea superioară a unei coloane. It. capitello (sec. XIX). Vezi definitia »

NOROCÉL, norocele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el. Vezi definitia »

vânticél s. n., pl. vânticéle Vezi definitia »

PĂDUCÉL, păducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna). 2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus. Vezi definitia »