piu, pie, adj. (reg.) pios. Vezi definitia »

RUBRICÁRIU s. n. titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ◊ indice alfabetic. (< it. rubricario) Vezi definitia »

LAMPAGÍU, lampagii, s. m. Persoană însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzi; fanaragiu. – Lampă + suf. -agiu. Vezi definitia »

DEFINITÓRIU, -IE, definitorii, adj. Care definește, care caracterizează, de definiție; p. ext. caracteristic. – Din fr. définitoire. Vezi definitia »

PRINCÍPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentală a unei științe, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor și a noțiunilor de bază ale unei discipline. 3. (În antichitate și în evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componentă de bază a lumii fizice. ♦ (În concepțiile mistice) Cauză inițială a lumii fizice și morale. ♦ Principiu activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal. 4. Regulă sau normă de acțiune, de legislație etc. ♦ În principiu = din punct de vedere teoretic, în general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; înv.) princip, prințip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio]. Vezi definitia »