Definita cuvantului rubricariu
RUBRICÁRIU s. n. titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ◊ indice alfabetic. (< it. rubricario)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rubricariu
SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, de bucăți literare. [Pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège]. Vezi definitia »
BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli. Vezi definitia »
STÂNJENÍU, -ÍE, stânjenii, adj. (Rar) Liliachiu, violet-închis. [Var.: (pop.) stânjiníu, -íe, adj.] – Stânjen + suf. -iu. Vezi definitia »
BASMANGÍU, basmangii, s. m. (Înv.) Fabricant sau negustor de basmale. – Tc. basmaci. Vezi definitia »
bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr. Vezi definitia »