CARAÚLĂ, caraule, s. f. 1. Pază, gardă, strajă. 2. Om care face de pază; santinelă, caraulaș. – Din bg. karaul, ngr. karaúli. Vezi definitia »

EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse) Vezi definitia »

prúglă, prúgle, s.f. (înv.) un fel de laț. Vezi definitia »

IZALOBÁRĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică punctele în care presiunea atmosferică a variat de la aceeași cantitate între două observații consecutive. [Var. isalobară s.f. / < fr. isallobare]. Vezi definitia »

CURIEPUNCTÚRĂ Cü-RI-/ s. f. tratament în cancer, prin introducerea în țesuturi a unor ace radioactive. (< fr. curiepuncture) Vezi definitia »