adjuvánt² s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte Vezi definitia »

MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din fr. ménagement. Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant. Vezi definitia »

unt (-turi), s. n. – Grăsime extrasă din lapte. – Mr. umtu, megl., istr. unt. Lat. ŭnctum (Pușcariu 1818; REW 9057), cf. it., sp., port. unto, prov. onch, v. fr. oint, cat. unt, cu semantism diferit; numai abellun. unt coincide cu rom., cf. și alb. lürëtë. – Der. untdelemn, s. n. (ulei de măsline), mr. untulemnu; untdelemnariu, s. n. (înv., recipient pentru ulei); untdelemniu, adj. (aurit); untdelemnos, adj. (uleois); untișor, s. m. (plantă, Ficaria ranunculoides); untos, adj. (cu unt, ca untul), mr. untos, poate direct din lat. ŭnctŭōsus (Pușcariu 1819). – Cf. unge, untură. Vezi definitia »

TURMÉNT s. n. chin, zbucium; durere cumplită. (< fr. tourment, lat. tourmentum) Vezi definitia »