Definita cuvantului rechizitoriu
RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rechizitoriu
stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »
MICAFÓLIU s.n. (Tehn.) Material electroizolant obținut din foi de mică lipite pe o bandă de hârtie. [Pron. -liu. / et. incertă]. Vezi definitia »
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu. Vezi definitia »
PARÍU s. n. 1. rămășag, prinsoare. 2. joc de noroc la cursele de cai, constând dintr-o miză care dă participantului dreptul la o cotă din totalul câștigurilor. (< fr. pari) Vezi definitia »
GHIU s.n. (Mar.) Suport de lemn fixat aproape de baza catargului pe care se leagă marginea de jos a velei; bum. [< fr. gui]. Vezi definitia »