PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »

potângél, potângéle, s.n. (reg.) lănțuș, curelușă. Vezi definitia »

TUNÉL s. n. 1. galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o barieră cu potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (anat.) spațiu prin care trec anumite formațiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel) Vezi definitia »

rogodél s.m. (reg.) corcoduș. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar² + suf. -el. Vezi definitia »