MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

ANCHETÓR s.m. (Rar) Anchetator. [< fr. enquêteur]. Vezi definitia »

FEROFÓSFOR s. n. aliaj cu fosfor, ca adaos la turnarea fontelor cenușii. (< fr. ferrophosphore) Vezi definitia »

CLADOFÓR I. s. n. parte a tulpinii care poartă ramurile inflorescenței. II. s. f. pl. ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, pe pietre sau pe sol. (< fr. cladophore/s/) Vezi definitia »

CONCENTRATÓR s. n. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicație de joasă viteză pe o singură linie. (<engl. concentrator) Vezi definitia »