ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium. Vezi definitia »

GĂLBENÍU, -ÍE, gălbenii, adj. (Rar) Gălbui. ♦ Palid (la față). – Galben + suf. -iu. Vezi definitia »

PFIU interj. v. pfi. Vezi definitia »

tîrzíu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp). Vezi definitia »

MALEFÍCIU, maleficii, s. n., Operațiune magică, sortilegiu care urmărește să facă rău unei persoane, bunurilor, animalelor sau culturilor sale; rezultatul acestei acțiuni. – Din fr. maléfice, lat. maleficium. Vezi definitia »