Definita cuvantului onorariu
ONORÁRIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorár s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu onorariu
DECLINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaște competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată incompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. [Pron. -riu. / cf. fr. déclinatoire]. Vezi definitia »
MASTURBATÓRIU, -IE adj. referitor la masturbație. (< fr. masturbatoire) Vezi definitia »
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu. Vezi definitia »
ATHANASIU, Jean (1885-1938, n. București), bariton român. Unul dintre fondatorii Operei Române din București. Roluri principale în „Rigoletto”, „Tosca” ș.a. interpretate cu un deosebit simț dramatic. Vezi definitia »
frecangiu, frecangii s. m. om leneș. Vezi definitia »