RÚMEN², RÚMENĂ, rúmeni, rúmene, adj. ~ (din sl. rumĕnŭ = roșu; cf. scr., slovac. rumen) Vezi definitia »

CHELÉN s. n. cloretan, folosit ca anestezic local. (< fr. kélène) Vezi definitia »

HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ◊ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apă, gennan – a produce]. Vezi definitia »

INFARCTOGÉN, -Ă adj. care provoacă un infarct. (< fr. infarctogène) Vezi definitia »

TUSIGÉN, -Ă, tusigeni, -e, adj. (Med.) Care produce tuse. – Din fr. tussigène. Vezi definitia »