DISTIMÍE s.f. (Liv.) Neliniște, tristețe. [Gen. -iei. / < fr. dysthymie, gr. dysthymia]. Vezi definitia »

BRONHOCONSTRÍCȚIE s.f. (Med.) Contracție a bronhiilor și bronhiolelor. [Gen. -iei. / < fr. bronchoconstriction]. Vezi definitia »

ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta]. Vezi definitia »

TAXOCENOLOGÍE s. f. ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animele. (< fr. taxocénologie) Vezi definitia »

MASTICÁȚIE s.f. Mestecarea alimentelor în gură; masticare. [Gen. -iei, var. masticațiune s.f. / < fr. mastication, cf. lat. masticare – a mesteca]. Vezi definitia »