TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis. Vezi definitia »

DELICTUÁL, -Ă, delictuali, -e, adj. Delictuos. [Pr.: -tu-al] – Cf. delict. Vezi definitia »

INSTINCTUÁL, -Ă, instinctuali, -e, adj. Instinctiv (1). [Pr.: -tu-al] – Din fr. instinctuel. Vezi definitia »

IMATERIÁL, -Ă adj. existent numai în conștiință; spiritual. ◊ fără consistență, fără formă precisă; impalpabil. (< fr. immatériel, lat. immaterialis) Vezi definitia »

MAL s.n. (Med.) Stare de boală, rău, maladie. [< fr. mal, cf. lat. malum – rău]. Vezi definitia »