TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. Vezi definitia »

izbăvínță s.f. (înv.) izbăvire. Vezi definitia »

OSTEOPERIOSTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a osului și a periostului. [< fr. ostéopériostite]. Vezi definitia »

CARLÍNGĂ, carlingi, s. f. 1. Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc. 2. Grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale navei. – Din fr. carlingue. Vezi definitia »

BICIUIÁLĂ, biciuieli, s. f. Biciuire. – Din biciui + suf. -eală. Vezi definitia »