Definita cuvantului reminiscență
REMINISCÉNȚĂ s. f. 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. ♦ teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămășiță, urmă. (< fr. réminiscence, lat. reminiscentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reminiscență
INTEGRÁNTĂ adj.f. Parte integrantă = parte care intră cu necesitate în componența unui întreg. [< fr. intégrante]. Vezi definitia »
RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală. Vezi definitia »
DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină]. Vezi definitia »
PÚPĂZĂ, pupeze, s. f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriț, cu ciocul lung și curbat și cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoană flecară. ♦ Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. ext. femeie de moravuri ușoare. 3. (Reg.) Colac (în formă de pasăre sau de cuib de pasăre). ◊ Expr. Colac peste pupăză sau pupăză peste colac, se spune când peste un necaz deja existent vine altul (și mai mare). – Cf. alb. pupëzë. Vezi definitia »
MÁRCĂ3, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark. Vezi definitia »