TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament]. Vezi definitia »

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis. Vezi definitia »

ANTIDEFLAGRÁNT, -Ă, antideflagranți, -te, adj. (Despre unele utilaje electrice) Care poate fi folosit fără pericol în spații în care se găsesc materiale explozive. – Din fr. antidéflagrant. Vezi definitia »

TRIVALÉNT, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 3. 2. (despre celule) cu trei cromozomi omologi în cursul meiozei. (< fr. trivalent) Vezi definitia »

SOMNOLÉNT, -Ă adj. Care este în stare de somnolență; care moțăie, dormitează; moleșit de somn. [Cf. fr. somnolent, lat. somnolentus]. Vezi definitia »