NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și întrebuințat mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène. Vezi definitia »

OLIGOCÉN, -Ă, oligoceni, -e s. n., adj. 1. S. n. Epocă geologică aparținând perioadei superioare a paleogenului, caracterizată prin numuliți, lamelibranhiate, gasteropode, echinide, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la oligocen (1) sau la formațiile din această epocă. – Din fr. oligocène. Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »

TETRAHIDROBENZÉN s. m. (Chim.) Cicloalchenă cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. tétrahydrobenzène, engl. tetrahydrobenzene. Vezi definitia »

EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. Vezi definitia »