CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”. Vezi definitia »

CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence) Vezi definitia »

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

șofílă, șofíle, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) zdreanță, cârpă, ruptură. 2. (în loc. vb.) a face șofilă = a distruge. 3. fâșie (de țesătură, de hârtie). 4. bucată de țesătură folosită în toată lățimea ei la confecționarea unui obiect. Vezi definitia »