DOTÁ, dotéz, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare. Vezi definitia »

PROPÓSTA s. f. (Muz.) Prima voce într-un canon care expune tema. – Cuv. it. Vezi definitia »

CURTÁ, curtez, vb. I. Tranz. A face curte (III) unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni. – Din curte (după fr. courtiser). Vezi definitia »

BRENTA, grup muntos dolomitic în N Italiei la E de masivul Adamello. Alt. max.: 3.173 m (vf. Cima Tosa). Vezi definitia »

RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare) Vezi definitia »