CERNAVODEÁN, -Ă, cernavodéni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în orașul Cernavodă (din județul Constanța). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din orașul Cernavodă. (Cernavodă (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »

ELECTROCAUSTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în electrocaustică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < electrocaustică + -ian]. Vezi definitia »

bíldungsromán (-dungs-ro) s. n., pl. bildungsrománe Vezi definitia »

ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”. Vezi definitia »

RYOKÁN s. n. han tradițional japonez. (< engl. ryokan) Vezi definitia »