EMPIRÍSM s. n. 1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ♦ ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. (< fr. empirisme) Vezi definitia »

MAXIMALÍSM s.n. (Rar) Adaptarea franceză a leninismului. [< maximalisme]. Vezi definitia »

SIBARITÍSM s. n. (Livr.) Lux excesiv și desfrâu. – Din fr. sybaritisme. Vezi definitia »

s.m. Slujbas însărcinat cu paza la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu, din turcismul perdeci. Vezi definitia »

PERIPATETÍSM s. n. Doctrina filozofică a lui Aristotel și a discipolilor săi. – Din fr. péripatétisme. Vezi definitia »