INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune). Vezi definitia »

INCOMPREHENSIÚNE s. f. incapacitate de a înțelege, de a fi înțeles. (< fr. incompréhension) Vezi definitia »

SUSTRACȚIÚNE s.f. (Jur.) Sustragere; furt. [< fr. soustraction]. Vezi definitia »

DISTINCȚIÚNE s. f. v. distincție. Vezi definitia »

SOLIFLUXIÚNE s.f. Alunecare lentă a solului; curgere de teren. [Pron. -xi-u-, var. soliflucțiune s.f. / < fr. solifluxion, engl. solifluction]. Vezi definitia »