Definita cuvantului monoton
MONOTÓN, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu monoton
PLENISÓN, -Ă adj. (despre vocale) cu caracter silabic. (după fr. plein son) Vezi definitia »
GAZÓN s.n. Iarbă care se cosește și se stropește des pentru a se menține scurtă, deasă și mereu verde; teren semănat cu astfel de iarbă. [< fr. gazon]. Vezi definitia »
MINIFÓN s.n. Magnetofon de proporții reduse; minimagnetofon. [< mini- + (magneto)fon]. Vezi definitia »
Oximoron, epitet antitetic ce defineste o trasatura morala sau de stil sau vestimentatie ce face in mod grosolan diferenta intre aparenta si esenta
(i.e. aparenta de imbracaminte cu stil si esenta imbracamintei cu stil, aparenta calitatii morale de doamna si esenta acestei caractersitici)
Cuvant obtinut prin alaturarea unui diminutiv utilizat in argou(„piți”) cu un element onomatopeic cu rol augmentativ(„-poanca”) Vezi definitia »
NUCLEÓN s.m. Particulă elementară grea din nucleul unui element chimic. [Pron. -cle-on. / < fr. nucléon]. Vezi definitia »