DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur. Vezi definitia »

LIOFILIZATÓR s.n. (Tehn.) Aparat folosit pentru liofilizare. [Pron. li-o-. / cf. it. liofilizzatore]. Vezi definitia »

DISTRIBUITÓR s.n. Aparat aplicat la o mașină pentru a asigura distribuirea forței motrice, împrăștierea uniformă a unor semințe, a unor chimicale etc. [Cf. fr. distributeur]. Vezi definitia »

BOR¹ (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. Gay-Lussac și L.J. Thenard. Vezi definitia »

șoșoitór, șoșoitoáre, adj. (pop.; despre frunze și ape) care șoșoie, susură, murmură, foșnesc; șușuitor. Vezi definitia »