Definita cuvantului monotrem
MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu monotrem
GHEM2, ghemuri, s. n. Fiecare dintre punctele câștigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set (1). [Scris și: game și pron. în acest caz: gheim, cf. pronunției din engl.] – Din engl. game. Vezi definitia »
DEM s.n. (Genet.) Cea mai mică formă de populație. [Pl. -me. / < fr., engl. dem < gr. demos – popor]. Vezi definitia »
REQUIÉM s.n. v. recviem. [DEX'98] Vezi definitia »
ÍBIDEM abr. ibid. / adv. (cu privire la un text deja citat) tot acolo. (< lat. ibidem) Vezi definitia »
BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul. Vezi definitia »