Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
FINÁNȚĂ s. f. v. finanțe (4) [DN]. Vezi definitia »
HIPNOGENÉZĂ s. f. producere a somnului. (< engl. hypnogenesis) Vezi definitia »
TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală. Vezi definitia »
SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate. Vezi definitia »
HOMOSFÉRĂ s.f. Strat inferior al atmosferei, situat între sol și altitudinea de 100 km, în care constituenții principali (azotul și oxigenul) rămân în aceleași proporții. [Var. omosferă s.f. / < fr. homosphére]. Vezi definitia »