ENUMERÁȚIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație. (< fr. énumération, lat. enumeratio) Vezi definitia »

audiție dublă, dedublarea sunetelor Vezi definitia »

CONFÚZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. ♦ ~ mintală = tulburare de conștiință, în cazul unor infecții și intoxicații. (< fr. confusion, lat. confusio) Vezi definitia »

ANGIORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie la nivelul capilarelor. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiorrhagie]. Vezi definitia »

PROSTERNÁȚIE s. f. (rar) prosternare. (< fr. prosternation) Vezi definitia »