cer (céruri), s. n. – 1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. șer, istr. cer. Lat. caelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celst, divin). Din rom. provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri. Vezi definitia »

PIAFÉR s.m. Cal care tropăie cu picioarele din față. [< fr. piaffeur]. Vezi definitia »

BOOK-MAKER s.m. Cel care se ocupă de organizarea și evidența pariurilor la curse de cai, meciuri de box etc. [Pron. búc-mei-că / < engl. book-maker]. Vezi definitia »

BÉRANGER [berãjé] de Tours (999-1088), teolog francez. A negat prezența reală a lui Hristos în euharistie, fapt pentru care a fost condamnat de mai multe ori, fiind obligat, pînă la urmă, să renunțe la convingerile sale. Vezi definitia »

CASIÉR, -Ă s.m. și f. Persoană care îngrijește de operațiile de casă și de casa de bani într-o întreprindere, într-o instituție etc. [Pron. -si-er. / cf. fr. cassier, it. cassiere]. Vezi definitia »