CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor. Vezi definitia »

urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare. Vezi definitia »

CENTRALIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Situație) care centralizează. [Cf. fr. centralisateur]. Vezi definitia »

IRIGATÓR, irigatoare, s. n. (Med.) Aparat cu care se fac clisme sau spălături interne; clistir. – Din fr. irrigateur. Vezi definitia »

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »