Definita cuvantului rezervatar
REZERVATÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. II. adj., s. n. (stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. (< fr. réservataire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezervatar
GEMĂNÁR, gemănari, s. m. (Rar) Frate geamăn. – Din geamăn + suf. -ar. Vezi definitia »
cobár (-re), s. n. – (Trans.) Coș de trăsură, coviltir. Săs. Kober (Borcea 183). Vezi definitia »
DUBĂLÁR, dubălari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. -ar. Vezi definitia »
PÂNZÁR, pânzari, s. m. (Înv.) Țesător sau negustor de pânzeturi. – Pânză + suf. -ar. Vezi definitia »
CIRCULÁR, -Ă I. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc. ◊ (adv.) de jur împrejur. II. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. III. s. n. 1. ferăstrău în formă de disc. 2. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei. (< fr. circulaire, lat. circularis) Vezi definitia »