Definita cuvantului rezistență
REZISTÉNȚĂ s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă. ♦ ă materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare. ◊ forță care se opune efectului unei alte forțe. 2. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice. 3. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc. II. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedică, obstacol, greutate. ◊ mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. résistance)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezistență
NĂSĂRẤMBĂ, năsărấmbe, s. f. (Trans., Olt.) Prostie, nerozie, stupiditate. (din zgâmboi1) Vezi definitia »
ECHÍDNĂ, echidne, s. f. Animal insectivor lung de circa 25 cm, cu corpul acoperit cu spini și cu botul cărnos foarte ascuțit (Tachyglossus aculeata). – Din fr. échidné. Vezi definitia »
CÓNCĂ s. f. 1. mare cochilie concavă. 2. (anat.) excavație profundă a pavilionului urechii sau nasului. 3. boltă în sfert de sferă pentru acoperirea absidelor. (<fr. conque) Vezi definitia »
PÁLĂ4, pale, s. f. (Înv. și reg.) Capriciu, toană. – Et. nec. Vezi definitia »
UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură. Vezi definitia »