Definita cuvantului rezonator
REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu rezonator
BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior. Vezi definitia »
COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur. Vezi definitia »
sufocătór, sufocătoáre, adj. (înv.) sufocant. Vezi definitia »
NEIERTĂTÓR, -OÁRE, neiertători, -oare, adj. Care nu iartă (ușor), care nu cruță; aspru, sever, nemilos. [Pr.: ne-ier-] – Ne- + iertător. Vezi definitia »
vânturătór s. m., pl. vânturătóri Vezi definitia »