STUPIDITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de conținut. [Cf. fr. stupidité, lat. stupiditas]. Vezi definitia »

IMBECILITÁTE s.f. 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [Cf. fr. imbécillité]. Vezi definitia »

EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) Vezi definitia »

NEUTRALITÁTE s. f. faptul de a fi neutru; caracterul a ceea ce este neutru. ◊ poziție de neamestec a unui stat și de menținere a unor raporturi de pace cu țările angajate în conflicte armate. ◊ stare a unui compus neutru (4). (< fr. neutralité) Vezi definitia »

DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité) Vezi definitia »