MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite) Vezi definitia »

ÁZIMĂ, azime, s. f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză. – Ngr. azima. Vezi definitia »

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »

FITOGEOGENÉZĂ s. f. geneză a plantelor în cursul epocilor geologice. (< fr. phytogéogenèse) Vezi definitia »

poșoveálă, poșovéli, s.f. (reg.) totalitatea elementelor din lemn care fixează acoperișul din paie sau de stuf al casei. Vezi definitia »