STIHOMITÍE s. f. (ret.) succesiune de replici într-un dialog tragic în care interlocutorii își răspund cu câte un singur vers. (< fr. stichomythie) Vezi definitia »

ANTROPOBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. anthropobiologie]. Vezi definitia »

MONOBLEPSÍE, monoblepsii, s. f. Defect al vederii care constă în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. – Din fr. monoblepsie. Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction]. Vezi definitia »

pițigáie², s.f. (reg.; cu sens colectiv) găteje subțiri. Vezi definitia »