PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. Vezi definitia »

bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold. Vezi definitia »

HEMOGLOBINOPATÍE, hemoglobinopatii, s. f. (Med.) Nume generic al bolilor ereditare datorate hemoglobinei anormale. – Din fr. hémoglobinopathie. Vezi definitia »

MENOMETRORAGÍE s. f. scurgere menstruală prelungită (depășind șapte zile). (< meno¹- + metroragie) Vezi definitia »

RÁFIE, rafii, s. f. Numele mai multor specii de plante din familia palmierilor, cu tulpina scurtă și groasă, ale căror frunze au nervuri foarte rezistente (Raphia); plantă din aceste specii. ♦ P. restr. Fibre obținute din nervurile și din teaca frunzelor acestor plante (sau din coajă de tei), folosite în horticultură, în viticultură și la confecționarea unor obiecte împletite. – Din fr. raphia. Vezi definitia »