șeríf (-fi), s. m. – Prinț arab. Fr. chérif. Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »

ȘLIF, șlifuri, s. n. (Tehn.) Porțiunea șlefuită a unei piese, a unui aparat etc. ♦ Fig. Finețe, rafinament, subtilitate. – Din fr. Schliff. Vezi definitia »

RECÍF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif) Vezi definitia »

SIF s. n. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt. (< fr. sif) Vezi definitia »