a o da roită expr. (intl.) a dispărea de la locul unei razii. Vezi definitia »

AVÉRSĂ s.f. Ploaie abundentă (de scurtă durată), venită pe neașteptate. [< fr. averse < verser – a vărsa]. Vezi definitia »

FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr. phagocytose]. Vezi definitia »

toámnă (-ne), s. f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. Lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Pușcariu 1743) nu pare necesară. Explicația trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭcla ‹ aurĭcŭla; și de aici u › o, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. și sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s. n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a pășunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal). Vezi definitia »

ONDIOLÍNĂ s.f. Instrument muzical electronic cu sunete inedite, obținute prin modificarea vibrațiilor electrice după dorința interpretului. [Pron. -di-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »